Expoziția online „Geografii Subiective” este rezultatul unui proiect cultural educativ adresat liceenilor și comunităților din Brăila și Drobeta Turnu Severin, două orașe de la malul Dunării.

Înarmați cu aparate foto pe film și camera de filmat, tinerii au primit invitația de a-și explora propriile orașe și a recontextualiza locurile deja cunoscute pe care le frecventează zilnic și care, în timp, și-au pierdut farmecul. Pentru un cunoscător, redescoperirea frumuseții orașului în care locuiești este o performanță: cotidianitatea maschează adesea orice perspectivă nouă asupra spațiilor comune. Astfel participanții și-au asumat și roluri de ghizi unii pentru alții, fiecare prezentând câte o zona pe care o cunoaște extrem de bine, precum și comunitatea de acolo.

Fotografia analogă este asociată adesea cu păstrarea memoriilor datorită unicității lucrului cu filmul. Încă găsim fotografii în casele bunicilor care pentru ei însemnau viața, acestea construind o autobiografie fizică a memoriei. Fotografia digitală are o funcție mai degrabă de comunicare, și este adesea manipulată cu ajutorul tehnologiilor din ce în ce mai avansate și accesibile publicului larg.

Pentru tineri, apăsarea pe declanșatorul unei camere analog s-a dovedit a fi o experiență inedită și total diferită de fotografierea folosind smartphone-ul: este nevoie de un timp de răgaz înainte de a realiza fotografia, actul trebuie premeditat, momentul oportun trebuie așteptat, altfel se riscă irosirea filmului limitat.

„Aparatul te învață cumva să fii mai grijuliu și te ’forțează’ să nu greșești 10/10 fotografii. Pe telefon poți face 10 rapide dintre care ștergi 8 care nu ți plac și ai un număr nelimitat de încercări.” – povestește o participantă.

Atelierul a încercat să pună participanții în poziția unor regizori de cadre, să ia în considerare prețiozitatea materialul final, fără controlul sau vizualizarea „in real time” a ceea ce se desfășoară în fața ochilor.

„Cum își petrec adolescenții din Sulina serile de vară? Cum arată orașul Anina dacă îl observi cu ochii închiși? Nu toate întrebările își pot găsi răspuns pe Google. La atelier, am explorat diverse moduri de transformare a curiozităților personale în film documentar. Ajunși într-un loc nou, într-o comunitate nouă sau într-un colț nou din propriul oraș, observăm și decupăm zone de interes. Privim teme familiare cu ochelari noi, aleși cu atenție și intenție. Ne luăm uneltele de exploratori și căutăm întrebările potrivite. Nu cele mai bune, nu cele mai deștepte, ci cele mai sincere în raport cu ce ne interesează cu adevărat.” spune Alina Manolache – regizoare de film documentar și trainer de regie de film la Atelierele de documentare creativă.

Se poate observa o apetență spre fotografia de portret, participanții interacționând cu subiecți, descoperind poveștile ascunse în spatele chipurilor, problematizând astfel și o dilemă etică în ceea ce privește fotografia de stradă: permisiunea celui fotografiat.

Memoria locurilor deja bătute de atâta vreme a ușurat traseul participanților și a creat o legătură afectivă între lucrul cu aparatul foto pe film și modul în care memoria păstrează intacte doar anumite momente.